Muscatura de sarpe

MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE MUȘCĂTURA DE VIPERĂ
COMISIA MEDICALĂ SALVAMONT ROMÂNIA

Manifestările clinice ale mușcăturii de viperă depind de mai mulți factori: cantitatea de venin injectat, localizarea muscaturii, starea de sănătate a victimei. Veninul poate să ducă la apariția unor efecte atât locale cât și sistemice (ale întregului organism), urmate rareori de deces, decesele survenind în special la copii (din cauza unei doze mai mari de venin raportat la greutate) și la vârstnici.

Semne și simptome ale muscaturii de viperă: locale – urme ale muscaturii, edem („umflare”) local, flictene (vezicule) hemoragice; sistemice (generale)- febra, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, lipotimie („leșîn„), dificultăți de respirație, durere toracică, convulsii, comă, alte manifestări neurologice, hemoragii, urticarie, șoc anafilactic (edem al fetei, limbii, cailor aeriene, dificultăți de respirație, șoc – tensiune arterială prăbușită, puls periferic nepalpabil).

Clasificarea muscaturilor de viperă după gradul de toxicitate

• Gradul 0 (fără reacție toxică ) – urme ale muscaturii, fără edem („umflare”) local .
• Gradul 1 (reacție toxică minimă ) – edem („umflare” ) local în jurul muscaturii, fără reacție sistemică.
• Gradul 2 (reacție toxică moderată) – edem al întregului membru mușcât, reacție sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie).
• Gradul 3 (reacție toxică severă) – edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.

Măsurile de prim ajutor constau în :

• Liniștirea pacientului, evitarea mobilizării inutile a acestuia; acesta va fi așezat întins pe spate (sau în poziție laterală de siguranță, dacă este inconștient ) într-un loc sigur, la adăpost de un eventual alt atac al șarpelui;
• Apelarea Numărului Unic de Urgență 112 sau a Dispeceratului Național Salvamont – 0372126668, pentru a anunță evenimentul și a oferi detalii asupra stării victimei și a localizării acesteia (eventual coordonate GPS);
• Se curată plagă cu apă oxigenata sau cu apă curată;
• Se scot eventualele inele, brățări sau altele asemenea de la nivelul membrului mușcât deoarece în caz de apariție a edemului, înlăturarea lor va fi foarte dificilă, iar acestea vor acționa că un garou;
• Proximal de plagă mușcâtă se aplică un pansament cu o fașă elastică pentru a încetini diseminarea veninului pe cale limfatica. Bandajul elastic se scoate numai la spital, după administrarea serului antiviperin (dacă acesta este indicat). Bandajul nu trebuie aplicat prea strâns, pentru a nu împiedică circulația sanguină arterială, cât „să se poată introduce un deget sub bandaj”;
• NU se practică incizii sau „cauterizari” la nivelul muscaturii* NU se „stoarce” plagă* NU se recomandă aplicarea de gheață sau garou* NU se aplică diverse substanțe sau curent electric la nivelul plăgii* NU se încearcă capturarea șarpelui* NU se recomandă utilizarea dispozitivelor de aspirăție a veninului* NU se aspira veninul cu gură;
• Membrul mușcât se imobilizează într-o atelă, pentru a împiedică contracțiile musculare care favorizează circulația limfatica; membrul respectiv va fi menținut în poziție neutră sau mai jos decât nivelul cordului și nu mai sus decât acesta;
• Șocul anafilactic se tratează de urgență prin administrarea de Adrenalină, existând în farmacii sisteme de auto-injectare cu Adrenalină (Anapen, Epipen) intramuscular, acestea putând fi incluse în baremul trusei de prim – ajutor (dacă persoană se cunoaște cu alergii severe). Pe lângă administrarea de Adrenalină este utilă și administrarea de antihistaminice (acestea pot fi administrate și în reacțiile anafilactice mai ușoare, iar Adrenalină se administrează doar în formele severe – șoc anafilactic);
• În caz de instalare a stopului cardio-respirator se aplică manevre de resuscitare cardio-pulmonară;
• Pacientul va fi transportat la spital pe targă, evitându–se mobilizarea acestuia (pacientul nu va umblă).
• Serul antiviperin se va administra doar la spital, dacă gradul de toxicitate este moderat-sever.